Citate favorite
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„— Banii nu pot cumpăra totul.
— Asta ţi-a spus-o cineva. Singură n-ai fi putut gândi o asemenea platitudine. Ce nu se poate cumpăra cu bani?
— Ei, nu ştiu… Oricum, nici fericirea, nici dragostea.
— Ba da, în general. Iar când nu se poate, se pot cumpăra cele mai bune înlocuitoare.„Margaret Mitchell – Pe aripile vântului
Citate favorite
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„Spuneţi-mi, gingaşe flori, stropi de lacrimi din stele, … vă daţi seama de cumplita soartă ce vă aşteaptă? … Mâine o mână necruţătoare vi se va încleşta în jurul gâtului. Aveţi să fiţi frânte, smulse mădular cu mădular şi purtate departe de liniştitele voastre locaşuri…
Poate chiar să vă fie ursita să fiţi închise în vreun vas strâmt, unde numai o apă stătută să vă potolească setea nebună, înainte mergătoarea vieţii în scădere…
Nu v-ar fi fost mai bine să fi fost ucise chiar când aţi fost prinse? Ce nelegiuiri trebuie să fi săvârşit voi în vieţile trecute, ca să îndreptăţiţi o asemenea pedepsire ca aceasta?…
De ce s-au născut florile atât de frumoase şi de nefericite?… Chiar cel mai blând dintre dobitoace, ajuns la disperare, poate să lupte… Dar vai, singura floare cunoscută cu aripi e fluturele; toate celelalte stau fără apărare înaintea distrugătorului. Dacă, în zvârcolirea lor de moarte, vor fi strigând, ţipătul lor nu străbate niciodată până la urechile noastre învârtoşate.„
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Citate interesante
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„Acasă înseamnă oameni. Nu un loc. Dacă te întorci când oamenii nu mai sunt, nu mai poţi vedea decât ceea ce nu mai există acolo.”
Robin Hobb – Destinul Bufonului (ultimul roman din trilogia Omul Arămiu)
Citate interesante
– pentru jocul de luni de pe blogul Suzanei
„Viitorul aparţine actorilor. Ca să se facă respectaţi, actorii ştiu să mimeze mânia. Ca să se facă adulaţi, actorii ştiu să mimeze dragostea. Ca să se facă invidiaţi, actorii ştiu să mimeze bucuria. Toate profesiile sunt infiltrate de actori.
Alegerea lui Ronald Reagan în postul de preşedinte al Statelor Unite în 1980 a consacrat definitiv domnia actorilor. Inutil să ai idei şi să ştii să guvernezi; e destul să ai în jurul tău o echipă de specialişti pentru redactarea discursurilor şi după aceea să-ţi interpretezi bine rolul sub obiectivul camerelor de luat vederi.
De altfel, în majoritatea democraţiilor moderne, candidatul nu mai e ales în funcţie de programul său politic (toată lumea ştie foarte bine că, oricum, promisiunile nu vor fi ţinute, căci ţara are o politică globală de la care nu poate devia), ci după alură, zâmbet, voce, felul de a se îmbrăca, familiaritatea cu cei care îi iau interviuri şi glumele pe care le spune.
În mod inexorabil, în toate profesiunile, actorii au câştigat teren. Un pictor bun actor este capabil să convingă că o pânză monocromă este o operă de artă. Un cântăreţ bun actor nu are nevoie să aibă voce dacă îşi interpretează convenabil clipul.
Actorii controlează lumea. Problema e că, tot punându-i înainte pe actori, forma capătă mai multă importanţă decât fondul, a părea devine mai tare decât a fi. Nu mai ascultăm ce spun oamenii. Ne mulţumim doar la a ne uita cum spun, ce privire au când spun şi dacă au cravata asortată cu haina.
Cei care au idei dar nu ştiu să le prezinte sunt, treptat, excluşi de la dezbatere.”
Bernard Werber – Revoluţia furnicilor
(Nemira 2015, traducere de Nicolae Constantinescu)
Citate interesante
– pentru jocul de luni de pe blogul Suzanei
„O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.… … …
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.”George Coşbuc – Lupta vieţii
Citate interesante
„Domnia-ta trebuie să ştii, fiindcă ai trecut prin viaţă, că lumea asta a noastră e supusă vremurilor, şi când vine o vreme care aduce vărsatul, când vine una a ciumei dătătoare de moarte, după cum vine vremea când se prăpădesc toate viile, când se omoară oamenii, sau când nu se mai face dreptate nimănui, şi aşa vine când o vreme, când alta. Prin urmare, întorcându-ne de unde am pornit, vreau să spun că împotriva rânduielii acesteia nimic nu se poate face.”
… … …
„Şi să nu vă vină a râde când am să vă spun că, dacă aţi lua mai bine seama, aţi vedea că de atâta amar de ani se pare că lumea e supusă la tot felul de vremuri, numai la aceea de a face bine, nu; ba, dimpotrivă, se supune altor vremuri, cu totul potrivnice, care ţin de nu se mai isprăvesc.”
„Povestea a treizeci şi treia” din „Nuvele italiene din Renaştere”, Editura pentru literatură universală, Bucureşti 1964, traducere de Florin Chiriţescu
„Citate interesante” mi se pare un titlu mai potrivit decât „Citate favorite”, numele jocului găzduit acum pe blogul Suzanei.
Fără degenerare în muncă
Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.
Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:
Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.
Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:
*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆
Concluzie
Am citit despre o antinomie* şi am tras următoarea concluzie:
Lumea e hidos de haioasă. Sau haios de hidoasă. 😛 😆
* clic pe link dacă vreţi să pricepeţi despre ce vorbesc
Poveste veche
E vorba de ediţia cu numărul 176 a Jocului Cuvintelor. Iar imaginaţia mea e obosită, n-are chef să zburde. Însă poza îmi aduce aminte de o poveste pe care am scris-o relativ de mult şi am postat-o relativ de curând aici.
La început de drum
– pentru Jocul Cuvintelor nr. 172
Aşa începe:
– drumul soarelui pe bolta zilei
– un drum cu trenul
– drumul către celebritate
-
- Grişka
-
- Ziţa/Chiţa/Chiţurina
Oare?
Oameni buni, o spun cu mirare, am o senzaţie stranie, ca în vise, e ca şi cum s-ar fi frânt ceva, undeva, într-o lume de dincolo de timp, şi totuşi din mine, din suflet. Poate mi s-a frânt un surâs, izbit de vânt, sau plesnit de priviri, sau încâlcit pe sub paşi, şi poate mi-ar fi drag să-i pun atele, dar lemnul e creangă frântă, şi oare merit eu să sufere un copac pentru mine?
scris pentru jocul cuvintelor nr. 151
P, precum potopul…
(… pentru jocul cuvintelor)
Ploaie! Pocinog posibil, petrecut pretutindeni! Pacoste perfect pitrocită, picuri pe potecă, pe păpădie, pe porumbel, prin pasaj, peste portret, pe penel…
clic pe poză ca s-o vedeţi la sursă
Poate plângi?
Poate pleci?
Persişti?!!!
Până poimâine?!!!
Preponderent?!!!
Păcat.
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: