Ibovnica împăratului
# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
(atât şi nimic mai mult!)
O promisiune de-acum legendară spune că orice ibovnică a împăratului care, în zi de mare sărbătoare, va izbuti să pătrundă în grădina palatului neinvitată şi neobservată de străji, să danseze cu el fără să fie recunoscută şi să-i facă o adevărată surpriză arătându-şi apoi chipul, îşi va vedea visul de măreţie cu ochii, căci, credincios făgăduielii sale, Măria Sa va scoate din buzunar inelul de cununie, i-l va pune ei pe deget şi a doua zi îşi vor pune şi pirostriile, el (cred eu) vizibil emotiv, iar ea (sunt sigură) vizibil sfioasă, nelăsându-se învinsă de năvalnicul impuls care-o va îndemna să chiuie de bucurie.
Eu una, mamă, îţi mărturisesc că n-am gândit la o deghizare fără cusur. Nu trebuie să mai găsesc răspuns decât la o singură întrebare:
Cum aş putea, mai întâi de toate, să ajung ibovnica împăratului?
O dragoste zaharisită
# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Te uită, el e cofetarul, emoţionat, cu alba-i mână părând s-asude ca-n saună peste făina frământată într-o bucătărie unde dansează-n mintea lui o fată fără pantofi, lovind nebună podelele cu talpa-i brună de ţigăncuşă alergată, într-al dorinţei maraton, de el, ce-ar vrea să-i fie domn – domn şi stăpân nu numa-n somn, pe-aleea viselor, umbrită doar de-o privire fericită, ci-n orice zi din calendar, sau într-o sâmbătă măcar… Scrâşneşte din dantură, amar, râvnind un soi de… cotitură în viaţa lui zăgăzuită de garduri fără de habar de dragostea zaharisită din inima-i de cofetar.
Tema jocului: un text cu titlul la alegere dar cu următoarele caracteristici: să conțină o parte din corpul uman și o culoare (de exemplu: mâna verde, piciorul alb, burta albastră, etc.) partea de conținut rămâne la liberă alegere și inspirație.
Cele 12 cuvinte propuse: dantură, pantofi, cofetarul, umbrită, maraton, saună, emoționat, cotitură, bucătărie, garduri, calendar, sâmbătă.
Te iubesc de undeva
# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Te iubesc de undeva, dintr-un fund de mahala, de când un for decizional mi-a dat un karmic şut fatal şi, dintr-un grangur corpolent, ajuns-am fraier inocent, nici nu mai mint, nici nu mai fur, stau cu jovialitate-n cur, printre baluştri zgribulit, de când din clan m-au izgonit, şi-s cam ghebos de când, sărman, mă plec, precum un franciscan în faţa Papei, an de an, şi am limbariţă, tot spun că îi slăvesc pe ştabi, pe-ăi care, de fapt i-aş da la porci mâncare, dar un hiatus stă acum în calea mea spre traiul bun, aşa c-am elongaţie de când mă plec cu graţie, cerşind o cale de acces spre ce iubesc eu mai ales, căci sufăr fiindcă te-au blocat, o, cont bancar mult adorat!
Crângul amintirilor
# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Moşneagul, un moşneag oarecare, uită caraghios de lesne că nu mai ţine de mână o fetişcană frumoasă de te bagă-n boală, ci pe bătrâna-i convieţuitoare ce desluşeşte, dincolo ceaţa vremurilor văzute de-a rândul de ochii ei obosiţi, năluca flăcăului care-a fost el odinioară, cu vlagă în trup şi limpezime în cuget… şi, lăsând deoparte orice gând către întâlnirea tot mai apropiată cu moartea, râd amândoi pe cărările din crângul amintirilor, întărindu-i faima de maşină a timpului prelins încoace şi încolo prin adunătura încâlcită a ramurilor sale.
Zodia norocului
# joc de doisprezece [cuvinte impuse] #
Când în garsonieră îi pătrunde, cu ocultă dexteritate, un zvâcnet imaterial, baba iese din dulcea-i somnolenţă, soarbe îndelung din ceaiul bogat în rom, lăsându-i savoarea să îmbibe aerul în drum către plămâni, îşi completează toaleta cu o tichie ţuguiată, ia în poală mâţa neagră şi-i face semn corbului să croncănească de două ori: prima dată când o să bată cineva în uşă, chiar sub inscripţia „Bun venit în Zodia Norocului”, şi a doua oară când, cutremurat până în adâncul sufletului de speranţa în ştirile îmbătătoare strecurate printre buzele ei ofilite, o să se-aşeze de cealaltă a globului de cristal nou-sositul, noul „pacient”, genericul fraier chinuit de ghinionul în dragoste care-l alege drept pradă pentru pesemne fiecare partidă de vânătoare.
Amurg incert
Sub înverşunarea de femeie afurisită a burniţei mărunte, un caşcaval de noroi proaspăt, ciuruit de un demon maritim ambidextru eşuat pe asfalt, bolboroseşte în cerc voroave de psalm păgân, prorocind un amurg sufletesc negat de surâzătoarea vale din colţul buzelor unui copil şi de torsul unui pisoi venetic, adăpostit sub haina lui ponosită.
psi a scos în lume o nouă duzină de cuvinte, şi eu am descoperit-o târziu, şi… atât s-a putut, căci, colac peste pupăză
Totuşi nu muşc!
Citate favorite
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„— Banii nu pot cumpăra totul.
— Asta ţi-a spus-o cineva. Singură n-ai fi putut gândi o asemenea platitudine. Ce nu se poate cumpăra cu bani?
— Ei, nu ştiu… Oricum, nici fericirea, nici dragostea.
— Ba da, în general. Iar când nu se poate, se pot cumpăra cele mai bune înlocuitoare.„Margaret Mitchell – Pe aripile vântului
Citate favorite
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„Spuneţi-mi, gingaşe flori, stropi de lacrimi din stele, … vă daţi seama de cumplita soartă ce vă aşteaptă? … Mâine o mână necruţătoare vi se va încleşta în jurul gâtului. Aveţi să fiţi frânte, smulse mădular cu mădular şi purtate departe de liniştitele voastre locaşuri…
Poate chiar să vă fie ursita să fiţi închise în vreun vas strâmt, unde numai o apă stătută să vă potolească setea nebună, înainte mergătoarea vieţii în scădere…
Nu v-ar fi fost mai bine să fi fost ucise chiar când aţi fost prinse? Ce nelegiuiri trebuie să fi săvârşit voi în vieţile trecute, ca să îndreptăţiţi o asemenea pedepsire ca aceasta?…
De ce s-au născut florile atât de frumoase şi de nefericite?… Chiar cel mai blând dintre dobitoace, ajuns la disperare, poate să lupte… Dar vai, singura floare cunoscută cu aripi e fluturele; toate celelalte stau fără apărare înaintea distrugătorului. Dacă, în zvârcolirea lor de moarte, vor fi strigând, ţipătul lor nu străbate niciodată până la urechile noastre învârtoşate.„
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Citate interesante
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„Acasă înseamnă oameni. Nu un loc. Dacă te întorci când oamenii nu mai sunt, nu mai poţi vedea decât ceea ce nu mai există acolo.”
Robin Hobb – Destinul Bufonului (ultimul roman din trilogia Omul Arămiu)
Citate interesante
– pentru jocul de luni de pe blogul Suzanei
„Viitorul aparţine actorilor. Ca să se facă respectaţi, actorii ştiu să mimeze mânia. Ca să se facă adulaţi, actorii ştiu să mimeze dragostea. Ca să se facă invidiaţi, actorii ştiu să mimeze bucuria. Toate profesiile sunt infiltrate de actori.
Alegerea lui Ronald Reagan în postul de preşedinte al Statelor Unite în 1980 a consacrat definitiv domnia actorilor. Inutil să ai idei şi să ştii să guvernezi; e destul să ai în jurul tău o echipă de specialişti pentru redactarea discursurilor şi după aceea să-ţi interpretezi bine rolul sub obiectivul camerelor de luat vederi.
De altfel, în majoritatea democraţiilor moderne, candidatul nu mai e ales în funcţie de programul său politic (toată lumea ştie foarte bine că, oricum, promisiunile nu vor fi ţinute, căci ţara are o politică globală de la care nu poate devia), ci după alură, zâmbet, voce, felul de a se îmbrăca, familiaritatea cu cei care îi iau interviuri şi glumele pe care le spune.
În mod inexorabil, în toate profesiunile, actorii au câştigat teren. Un pictor bun actor este capabil să convingă că o pânză monocromă este o operă de artă. Un cântăreţ bun actor nu are nevoie să aibă voce dacă îşi interpretează convenabil clipul.
Actorii controlează lumea. Problema e că, tot punându-i înainte pe actori, forma capătă mai multă importanţă decât fondul, a părea devine mai tare decât a fi. Nu mai ascultăm ce spun oamenii. Ne mulţumim doar la a ne uita cum spun, ce privire au când spun şi dacă au cravata asortată cu haina.
Cei care au idei dar nu ştiu să le prezinte sunt, treptat, excluşi de la dezbatere.”
Bernard Werber – Revoluţia furnicilor
(Nemira 2015, traducere de Nicolae Constantinescu)
Citate interesante
– pentru jocul de luni de pe blogul Suzanei
„O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.… … …
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.”George Coşbuc – Lupta vieţii
Citate interesante
„Domnia-ta trebuie să ştii, fiindcă ai trecut prin viaţă, că lumea asta a noastră e supusă vremurilor, şi când vine o vreme care aduce vărsatul, când vine una a ciumei dătătoare de moarte, după cum vine vremea când se prăpădesc toate viile, când se omoară oamenii, sau când nu se mai face dreptate nimănui, şi aşa vine când o vreme, când alta. Prin urmare, întorcându-ne de unde am pornit, vreau să spun că împotriva rânduielii acesteia nimic nu se poate face.”
… … …
„Şi să nu vă vină a râde când am să vă spun că, dacă aţi lua mai bine seama, aţi vedea că de atâta amar de ani se pare că lumea e supusă la tot felul de vremuri, numai la aceea de a face bine, nu; ba, dimpotrivă, se supune altor vremuri, cu totul potrivnice, care ţin de nu se mai isprăvesc.”
„Povestea a treizeci şi treia” din „Nuvele italiene din Renaştere”, Editura pentru literatură universală, Bucureşti 1964, traducere de Florin Chiriţescu
„Citate interesante” mi se pare un titlu mai potrivit decât „Citate favorite”, numele jocului găzduit acum pe blogul Suzanei.
Fără degenerare în muncă
Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.
Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:
Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.
Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:
*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: