Pâlpâit de lumânare

Ucis, piere-un vis
în tremur, trist pâlpâit
de lumânare.


(scris pentru jocul cuvintelor 110)

O umbră în noapte

– poveste schizoidă marca jocul cuvintelor 109

Împărăţia noastră are trei provincii, fiecare provincie are câte un guvernator şi fiecare guvernator crede că are câte un secret.

Senectute e senil.

Securizat se teme că un scandalagiu o să-l facă pulbere.

Marcaj se crede şaman şi caută semnătura Marelui Cifru în fiecare umbră.

Marele Cifru e împăratul, senil de câţiva ani, scandalagiu când e beat pulbere şi  şaman de când a venit pe lume. După un scandal de pomină, şi-a lăsat sămânţa să se prelingă, ca o scursură oarecare, peste o umbră pierdută în noapte, pesemne renegată de un trup schizoid. Şi, printr-o scamatorie stranie, pe care unii o cred magie neagră, umbra m-a născut pe mine. Mă numesc Semnătura şi sunt o entitate duală, când trup fără umbră, când umbră fără trup. Mă simt adesea pierdută

Oare mi-aş reveni dacă l-aş lăsa pe Marcaj să mă găsească… şi să mă marcheze?

umbra

Din „puţul gândirii” mele

– pentru jocul cuvintelor

Mintea unora e o cameră fără becuri; n-are decât un felinar sub geam, aşa că lumina se risipeşte pe strada pustie, pe când înăuntru abia dacă vezi unde pui piciorul.

Găuri negre

– pentru miercurea fără cuvinte, despre veşnicia ascunsă în găurile negre


  • am împrumutat imaginile de aici şi de aici

Un singur text, mai mulţi autori

De fapt, nu se mai luptase niciodată pe viaţă şi pe moarte, dar încercă să nu se gândească la asta. Ne privi din nou întrebător, dar de data asta ocoli chipul soţului ei. În ochi îi pâlpâi o vagă urmă de lumină — doar câteva secunde; apoi pieri.
Metalul cenuşiu-închis al pistolului calibru 38 lucea stins de sub un strat subţire de praf când scoase arma din tocul ei, suflînd în ţeava groasă şi controlând mecanismul.
Paznicul se întoarse spre ea, cu ochii căscaţi, uitând pe loc de vagabondul de pe gard.
— Miasmele diavolului, zise ea.
Şi-apoi veni dinspre drumul mare zgomot de paşi prin frunzele uscate de sicomor.

Am preluat frazele, în ordine, din:

  • Joe Abercrombie – Fără îndurare
  • Bram Stoker- Dracula
  • Aldous Huxley – Geniul şi Zeiţa
  • David Brin – Poştaşul vine după Apocalips
  • Douglas Preston şi Lincoln Child – Vitrina de curiozităţi
  • Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate
  • John Steinbeck – Şoareci şi oameni

Când o să am timp, o să încropesc aşa o poveste întreagă. Sau, în fine, o să încerc.🙂

Oraşe… altfel

– pentru miercurea fără cuvinte (culese de aici şi de aici)

Oamenii care contează

„Oamenii care contează ca personalităţi în cultura umană nu se supun necondiţionat societăţii în care trăiesc şi nu acceptă valorile impuse de majoritate. Dimpotrivă, încearcă să schimbe lumea în care trăiesc şi, uneori, chiar o fac.”

Rodica Bretin

De unde nu vine lumina

Radu Cîrtsea Ratzone

La mare… în lumi paralele

Când îşi serbează Maria & comp. onomastica?

15-8

Parfum de geantă şi de drum

Acum avem parfum de concurs (de câştigat la concurs) la psi.🙂

Idei Înghesuite

Parfum de geantă –
parfum de drum prin zăduf,
spre iarnă şi ger.

=== === === === === ===

Harababură
în geanta mea de piele –
şi parfum de drum!

=== === === === === ===

Misterul ascuns
în geanta mea de piele
e parfum de drum!

=== === === === === ===

Ce parfum nebun
de geantă şi, da, de drum,
zboară-n vânt acum!

=== === === === === ===

Vezi articol original

Elegie

Paşi ce vin şi paşi ce pleacă,
Mângâieri ce torc şi mor,
Lacrimi ce fug de sub pleoapă,
Doruri care-n suflet dor.

Culorile răsăritului (reblogare & completare)

– din nou culoare pentru miercurea fără cuvinte🙂

Idei Înghesuite

– pentru miercurea fără cuvinte, care începe întotdeauna la Carmen🙂

Vezi articol original

Amintiribombe

– pentru Jocul cuvintelor (87)

Am amintiribombe – când le regăsesc mi se-nvârteşte mintea de parcă aş fi urcat-o-n tiribombă!

Nu, nu sunt petale floribile primite de la un iubireal şi presate într-o carte.

Le am de la un eroticnit care, sătul de vocerşit, căpătase o damblama. În fiecare primavaratură, îmi trimitea câte un sărutil ambalajurat alături de un galantopaz, sperând că doar-doar m-o amăgini până la urmă. Dar şi-a irosit zadarnic tot arsenalul, o întreagă duzinarmare pe care totuşi nu mă-ndur s-o arunc. Ştiu că e aberantic, dar o păstrez sub pat, într-o cutie pe care doarme praful cu lunile dacă nu-l spulberă cumva pisica.

Despre curburi (tangenţial)

Prostia tinde asimptotic la infinit. Iar asimptotele astea – ia uitaţi-vă ce curburi faine au! Sau cel puţin mie îmi plac.

asimptote

preluate din Wikipedia

Prostia tinde asimptotic şi la zero, nu e niciodată „pe zero”! Avem cu toţii o doză, fie ea şi infimă. A mea şi-a făcut azi de cap, m-a împins să intru în tărâţe, şi m-au mâncat… comentariile. Adică mi-au mâncat timpul. (De-aia m-am supărat şi le-am şters – locul gunoiului e la gunoi.🙂 )


Despre curburi au scris/vor mai scrie şi alţii. Îi găsiţi aici.

%d blogeri au apreciat asta: