Oamenii care contează

„Oamenii care contează ca personalităţi în cultura umană nu se supun necondiţionat societăţii în care trăiesc şi nu acceptă valorile impuse de majoritate. Dimpotrivă, încearcă să schimbe lumea în care trăiesc şi, uneori, chiar o fac.”

Rodica Bretin

De unde nu vine lumina

Radu Cîrtsea Ratzone

La mare… în lumi paralele

Când îşi serbează Maria & comp. onomastica?

15-8

Parfum de geantă şi de drum

Acum avem parfum de concurs (de câştigat la concurs) la psi.🙂

Idei Înghesuite

Parfum de geantă –
parfum de drum prin zăduf,
spre iarnă şi ger.

=== === === === === ===

Harababură
în geanta mea de piele –
şi parfum de drum!

=== === === === === ===

Misterul ascuns
în geanta mea de piele
e parfum de drum!

=== === === === === ===

Ce parfum nebun
de geantă şi, da, de drum,
zboară-n vânt acum!

=== === === === === ===

View original post

Elegie

Paşi ce vin şi paşi ce pleacă,
Mângâieri ce torc şi mor,
Lacrimi ce fug de sub pleoapă,
Doruri care-n suflet dor.

Culorile răsăritului (reblogare & completare)

– din nou culoare pentru miercurea fără cuvinte🙂

Idei Înghesuite

– pentru miercurea fără cuvinte, care începe întotdeauna la Carmen🙂

View original post

Amintiribombe

– pentru Jocul cuvintelor (87)

Am amintiribombe – când le regăsesc mi se-nvârteşte mintea de parcă aş fi urcat-o-n tiribombă!

Nu, nu sunt petale floribile primite de la un iubireal şi presate într-o carte.

Le am de la un eroticnit care, sătul de vocerşit, căpătase o damblama. În fiecare primavaratură, îmi trimitea câte un sărutil ambalajurat alături de un galantopaz, sperând că doar-doar m-o amăgini până la urmă. Dar şi-a irosit zadarnic tot arsenalul, o întreagă duzinarmare pe care totuşi nu mă-ndur s-o arunc. Ştiu că e aberantic, dar o păstrez sub pat, într-o cutie pe care doarme praful cu lunile dacă nu-l spulberă cumva pisica.

Despre curburi (tangenţial)

Prostia tinde asimptotic la infinit. Iar asimptotele astea – ia uitaţi-vă ce curburi faine au! Sau cel puţin mie îmi plac.

asimptote

preluate din Wikipedia

Prostia tinde asimptotic şi la zero, nu e niciodată „pe zero”! Avem cu toţii o doză, fie ea şi infimă. A mea şi-a făcut azi de cap, m-a împins să intru în tărâţe, şi m-au mâncat… comentariile. Adică mi-au mâncat timpul. (De-aia m-am supărat şi le-am şters – locul gunoiului e la gunoi.🙂


Despre curburi au scris/vor mai scrie şi alţii. Îi găsiţi aici.

Din „puţul gândirii” mele

Uneori am putea zbura, dar lăsăm tabuurile să ne lege de pământ.

Din păcate

* * *

 

Impresii

forever

Io, când citesc chestii din astea, am impresia că limba română e cu cel puţin un picior în groapă. Şi-a trăit traiu’, şi-a mâncat mălaiu’. Veşnica ei pomenire! (Dacă n-aţi priceput, asta înseamnă s-o pomenim forever.:mrgreen: )

Lacrimi peste morminte

Singura motivaţie

„În România singura motivaţie a scrisului rămâne pasiunea şi dorinţa de a crea lumi noi. Dacă vrei bani, trebuie să te apuci de politică, iar dacă vrei glorie, trebuie să joci fotbal sau să cânţi manele.”

Sergiu Someşan

Revelaţie

Citind diverse bloguri, mi-am dat seama de ce e un roman „bun de tipar” după ce muncesc la el cel puţin doi oameni: fiindcă unul are imaginaţie, iar celălalt ştie unde se pun virgulele.:mrgreen:

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 406 alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: