Fără degenerare în muncă
Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.
Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:
Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.
Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:
*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆
Concluzie
Am citit despre o antinomie* şi am tras următoarea concluzie:
Lumea e hidos de haioasă. Sau haios de hidoasă. 😛 😆
* clic pe link dacă vreţi să pricepeţi despre ce vorbesc
Poveste veche
E vorba de ediţia cu numărul 176 a Jocului Cuvintelor. Iar imaginaţia mea e obosită, n-are chef să zburde. Însă poza îmi aduce aminte de o poveste pe care am scris-o relativ de mult şi am postat-o relativ de curând aici.
La început de drum
– pentru Jocul Cuvintelor nr. 172
Aşa începe:
– drumul soarelui pe bolta zilei
– un drum cu trenul
– drumul către celebritate
-
- Grişka
-
- Ziţa/Chiţa/Chiţurina
Oare?
Oameni buni, o spun cu mirare, am o senzaţie stranie, ca în vise, e ca şi cum s-ar fi frânt ceva, undeva, într-o lume de dincolo de timp, şi totuşi din mine, din suflet. Poate mi s-a frânt un surâs, izbit de vânt, sau plesnit de priviri, sau încâlcit pe sub paşi, şi poate mi-ar fi drag să-i pun atele, dar lemnul e creangă frântă, şi oare merit eu să sufere un copac pentru mine?
scris pentru jocul cuvintelor nr. 151
P, precum potopul…
(… pentru jocul cuvintelor)
Ploaie! Pocinog posibil, petrecut pretutindeni! Pacoste perfect pitrocită, picuri pe potecă, pe păpădie, pe porumbel, prin pasaj, peste portret, pe penel…
clic pe poză ca s-o vedeţi la sursă
Poate plângi?
Poate pleci?
Persişti?!!!
Până poimâine?!!!
Preponderent?!!!
Păcat.
Palat părăsit printre 12 cuvinte impuse…
… de dragul unui joc al cuvintelor
Mă bucur, frate Haos, că ai abandonat modernizarea într-un vid al atenţiei tale şi ţi-ai ales drept domeniu (sper că nu doar provizoriu) un palat părăsit după abdicarea celui care şi-a spus Întemeietorul Ordinii, căci construcţia aceea pe jumătate năruită e un simbol plin de vigoare al stirpei noastre.
Cu drag,
Ruina, patroana viselor şi strădaniilor pierdute în uitare
Citate favorite, citite
Pentru citate favorite (14) am azi un citat… citit. Îl puteţi asculta.
Pentru orice eventualitate, iată şi linkul clasic către lectura fragmentului din „Bufonul de aur” (Robin Hobb): ăsta.
Iar dacă vreţi să fiţi auziţi/auzite citindu-vă citatele preferate, vă puteţi înscrie aici.
Citate favorite (10)
Rebloghez pentru citate favorite (10).
„Zisu-s-a că omul la zece ani e un animal, la douăzeci un smintit, la treizeci un înfrânt, la patruzeci un înşelător şi la cincizeci un ucigaş. Poate că ajunge ucigaş pentru că n-a încetat niciodată să fie animal. Nimic nu e aievea în noi, decât foamea, nici sfânt, decât propriile pofte. Templu după templu s-au surpat înaintea ochilor noştri; un singur altar se păstrează fără moarte, cel pe care ardem tămâie idolului idolilor – nouă înşine. Dumnezeul nostru e mare şi banul e profetul său! Pustiim întreaga fire ca să-i aducem lui jertfe. Ne semeţim că am cucerit materia şi uităm că, dimpotrivă, materia ne-a robit pe noi. Ce cruzimi n-a trebuit să săvârşim în numele culturii şi al civilizaţiei!”
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Aiurea-n… cartier
(pentru jocul cuvintelor, găzduit săptămâna asta de Vienela)
E o nălucă imprimată pe catifea, la o răscruce din viaţa mea. Mi-e lene să spun că e altceva. Să zicem că a rămas după decapitarea unui vis compromis de un hohot de râs nervos, copios, zburătăcit, efemer, prin cartier, ca să îşi piardă dungile de dor. Deşi într-un laborator s-ar fi cuvenit (sau ar fi fost nimerit) să le păstrez – ca sursă de… În niciun caz de vanilie!
Citate favorite (9)
Rebloghez pentru citate favorite (9).
„Indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Tot ce atinge, devine fără sens. Dragostea şi ura n-au nici o şansă împotriva ei. Lasă frâu liber neglijenţei, decăderii şi nedreptăţii monstruoase. Ea nu acţionează, ea permite. De aceea are atât de multă putere.”
Joan D. Vinge – Crăiasa zăpezii (The Snow Queen)
Citate favorite (5)
Rebloghez pentru citate favorite (5).
„În The Fourth Dimension (A patra dimensiune), o carte de o stranie complexitate pentru cititorul neavizat, cuburile sunt pur şi simplu strămoşii cubului lui Rubik, folosit pentru efectuarea unui număr de operaţii care arată cum poate fi rotit un obiect tridimensional prin spaţiul cvadridimensional. Evident, singura modalitate de a răsuci un obiect în aşa fel încât partea sa dreaptă să devină partea sa stângă şi invers, este aceea de a-l trece printr-o dimensiune superioară a spaţiului. În consecinţă, pentru a demonstra că un cub a fost trecut prin a patra dimensiune, este suficient să-l transformi în imaginea sa în oglindă.”
Ioan Petru Culianu – Călătorii în lumea de dincolo
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: