Poveste veche
E vorba de ediţia cu numărul 176 a Jocului Cuvintelor. Iar imaginaţia mea e obosită, n-are chef să zburde. Însă poza îmi aduce aminte de o poveste pe care am scris-o relativ de mult şi am postat-o relativ de curând aici.
Palat părăsit printre 12 cuvinte impuse…
… de dragul unui joc al cuvintelor
Mă bucur, frate Haos, că ai abandonat modernizarea într-un vid al atenţiei tale şi ţi-ai ales drept domeniu (sper că nu doar provizoriu) un palat părăsit după abdicarea celui care şi-a spus Întemeietorul Ordinii, căci construcţia aceea pe jumătate năruită e un simbol plin de vigoare al stirpei noastre.
Cu drag,
Ruina, patroana viselor şi strădaniilor pierdute în uitare
O umbră în noapte
– poveste schizoidă marca jocul cuvintelor 109
Împărăţia noastră are trei provincii, fiecare provincie are câte un guvernator şi fiecare guvernator crede că are câte un secret.
Senectute e senil.
Securizat se teme că un scandalagiu o să-l facă pulbere.
Marcaj se crede şaman şi caută semnătura Marelui Cifru în fiecare umbră.
Marele Cifru e împăratul, senil de câţiva ani, scandalagiu când e beat pulbere şi şaman de când a venit pe lume. După un scandal de pomină, şi-a lăsat sămânţa să se prelingă, ca o scursură oarecare, peste o umbră pierdută în noapte, pesemne renegată de un trup schizoid. Şi, printr-o scamatorie stranie, pe care unii o cred magie neagră, umbra m-a născut pe mine. Mă numesc Semnătura şi sunt o entitate duală, când trup fără umbră, când umbră fără trup. Mă simt adesea pierdută…
Oare mi-aş reveni dacă l-aş lăsa pe Marcaj să mă găsească… şi să mă marcheze?
Reclama e sufletul… blogăritului
16.11.2009
Citeşte un basm –
nu uita, încă mai ai
suflet de copil!
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: