Citate favorite
– pentru jocul de pe blogul Suzanei
„Spuneţi-mi, gingaşe flori, stropi de lacrimi din stele, … vă daţi seama de cumplita soartă ce vă aşteaptă? … Mâine o mână necruţătoare vi se va încleşta în jurul gâtului. Aveţi să fiţi frânte, smulse mădular cu mădular şi purtate departe de liniştitele voastre locaşuri…
Poate chiar să vă fie ursita să fiţi închise în vreun vas strâmt, unde numai o apă stătută să vă potolească setea nebună, înainte mergătoarea vieţii în scădere…
Nu v-ar fi fost mai bine să fi fost ucise chiar când aţi fost prinse? Ce nelegiuiri trebuie să fi săvârşit voi în vieţile trecute, ca să îndreptăţiţi o asemenea pedepsire ca aceasta?…
De ce s-au născut florile atât de frumoase şi de nefericite?… Chiar cel mai blând dintre dobitoace, ajuns la disperare, poate să lupte… Dar vai, singura floare cunoscută cu aripi e fluturele; toate celelalte stau fără apărare înaintea distrugătorului. Dacă, în zvârcolirea lor de moarte, vor fi strigând, ţipătul lor nu străbate niciodată până la urechile noastre învârtoşate.„
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Citate favorite (10)
Rebloghez pentru citate favorite (10).
„Zisu-s-a că omul la zece ani e un animal, la douăzeci un smintit, la treizeci un înfrânt, la patruzeci un înşelător şi la cincizeci un ucigaş. Poate că ajunge ucigaş pentru că n-a încetat niciodată să fie animal. Nimic nu e aievea în noi, decât foamea, nici sfânt, decât propriile pofte. Templu după templu s-au surpat înaintea ochilor noştri; un singur altar se păstrează fără moarte, cel pe care ardem tămâie idolului idolilor – nouă înşine. Dumnezeul nostru e mare şi banul e profetul său! Pustiim întreaga fire ca să-i aducem lui jertfe. Ne semeţim că am cucerit materia şi uităm că, dimpotrivă, materia ne-a robit pe noi. Ce cruzimi n-a trebuit să săvârşim în numele culturii şi al civilizaţiei!”
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Idolul idolilor…
„Zisu-s-a că omul la zece ani e un animal, la douăzeci un smintit, la treizeci un înfrânt, la patruzeci un înşelător şi la cincizeci un ucigaş. Poate că ajunge ucigaş pentru că n-a încetat niciodată să fie animal. Nimic nu e aievea în noi, decât foamea, nici sfânt, decât propriile pofte. Templu după templu s-au surpat înaintea ochilor noştri; un singur altar se păstrează fără moarte, cel pe care ardem tămâie idolului idolilor – nouă înşine. Dumnezeul nostru e mare şi banul e profetul său! Pustiim întreaga fire ca să-i aducem lui jertfe. Ne semeţim că am cucerit materia şi uităm că, dimpotrivă, materia ne-a robit pe noi. Ce cruzimi n-a trebuit să săvârşim în numele culturii şi al civilizaţiei!”
Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: