Cândva,  condensam, muşuroi, elitre de vis lapidar, mai mult sau mai puţin anodin, mai mult sau mai puţin străin, mai mult sau mai puţin orb la realitate. La realitatea din care coborai uneori, ropot de mângâieri şi de cuvinte, ca să-mi dai de înţeles că viaţa e un dar care trebuie atins, nu păstrat la rece, într-un colţ de năframă bine netezit înainte de a i-l înnoda în jur.

Eu am scris la repezeală. Alţii au pus mai mult timp şi mai mult suflet în ceea ce au înscris în tabelul lui Eddie.