Arhive categorie: provocările de luni

Palat părăsit printre 12 cuvinte impuse…

… de dragul unui joc al cuvintelor

Mă bucur, frate Haos, că ai abandonat modernizarea într-un vid al atenţiei tale şi ţi-ai ales drept domeniu (sper că nu doar provizoriu) un palat părăsit după abdicarea celui care şi-a spus Întemeietorul Ordinii, căci construcţia aceea pe jumătate năruită e un simbol plin de vigoare al stirpei noastre.

Cu drag,
Ruina, patroana viselor şi strădaniilor pierdute în uitare

Ploaie de mărgăritar

– pentru jocul cuvintelor

Cade peste porci
ploaia de mărgăritar,
iar. Vai şi amar…

Perle care cad

Albele versuri
perle căzând, ciobite,
din scoica rimei.


(scris pentru jocul cuvintelor 112)

Pâlpâit de lumânare

Ucis, piere-un vis
în tremur, trist pâlpâit
de lumânare.


(scris pentru jocul cuvintelor 110)

O umbră în noapte

– poveste schizoidă marca jocul cuvintelor 109

Împărăţia noastră are trei provincii, fiecare provincie are câte un guvernator şi fiecare guvernator crede că are câte un secret.

Senectute e senil.

Securizat se teme că un scandalagiu o să-l facă pulbere.

Marcaj se crede şaman şi caută semnătura Marelui Cifru în fiecare umbră.

Marele Cifru e împăratul, senil de câţiva ani, scandalagiu când e beat pulbere şi  şaman de când a venit pe lume. După un scandal de pomină, şi-a lăsat sămânţa să se prelingă, ca o scursură oarecare, peste o umbră pierdută în noapte, pesemne renegată de un trup schizoid. Şi, printr-o scamatorie stranie, pe care unii o cred magie neagră, umbra m-a născut pe mine. Mă numesc Semnătura şi sunt o entitate duală, când trup fără umbră, când umbră fără trup. Mă simt adesea pierdută

Oare mi-aş reveni dacă l-aş lăsa pe Marcaj să mă găsească… şi să mă marcheze?

umbra

Din „puţul gândirii” mele

– pentru jocul cuvintelor

Mintea unora e o cameră fără becuri; n-are decât un felinar sub geam, aşa că lumina se risipeşte pe strada pustie, pe când înăuntru abia dacă vezi unde pui piciorul.

Amintiribombe

– pentru Jocul cuvintelor (87)

Am amintiribombe – când le regăsesc mi se-nvârteşte mintea de parcă aş fi urcat-o-n tiribombă!

Nu, nu sunt petale floribile primite de la un iubireal şi presate într-o carte.

Le am de la un eroticnit care, sătul de vocerşit, căpătase o damblama. În fiecare primavaratură, îmi trimitea câte un sărutil ambalajurat alături de un galantopaz, sperând că doar-doar m-o amăgini până la urmă. Dar şi-a irosit zadarnic tot arsenalul, o întreagă duzinarmare pe care totuşi nu mă-ndur s-o arunc. Ştiu că e aberantic, dar o păstrez sub pat, într-o cutie pe care doarme praful cu lunile dacă nu-l spulberă cumva pisica.

Despre curburi (tangenţial)

Prostia tinde asimptotic la infinit. Iar asimptotele astea – ia uitaţi-vă ce curburi faine au! Sau cel puţin mie îmi plac.

asimptote

preluate din Wikipedia

Prostia tinde asimptotic şi la zero, nu e niciodată „pe zero”! Avem cu toţii o doză, fie ea şi infimă. A mea şi-a făcut azi de cap, m-a împins să intru în tărâţe, şi m-au mâncat… comentariile. Adică mi-au mâncat timpul. (De-aia m-am supărat şi le-am şters – locul gunoiului e la gunoi. 🙂 )


Despre curburi au scris/vor mai scrie şi alţii. Îi găsiţi aici.

Far în ceaţă

Am refolosit o poezie, modificându-i două cuvinte, ca s-o pot înscrie în tabelul celor tentaţi de „un far în ceaţă”.

Parfumul ploii

Parfumul ploii:
sub tunet de patimă,
iz de lacrimă.

(Cu alte miresme plouă aici.)

Ochii care nu se văd se uită

Aproape – te ştiu,
te văd, te simt, te ascult;
departe – te uit.

(Pe tema „aproape te ştiu” au mai scris şi alţii; îi găsiţi aici.)

Paşi noi pe drumuri vechi

Paşi noi pe drumuri vechi = traduceri (cuvintele dintr-un alt grai sunt tot atâţia paşi noi pe drumul vechi al istorisirii, creat de autor în graiul lui).


Fireşte că alţii pun în dreapta semnului „=” altceva. Tabelul lui Eddie e „kilometrul zero”, punctul de pornire al paşilor noştri noi pe drumul vechi către egalităţile lor.

Zâmbetul tău

 

Eu am scos, de la naftalină, un zâmbet mai vechi. Aici găsiţi altele, mai noi. 🙂

Vacanță pentru bloguri

Blogurile mele intră în vacanţă. Vă las să aşteptaţi renumita sanie ticsită de daruri şi trasă de reni a lui Moş Crăciun, să admiraţi tradiţionalul brad, cu ale sale tradiţionale decoraţiuni, să ascultaţi tradiţionalele colinde din ajun de sărbătoare, să visaţi zăpadă – dacă n-o să fie, să vă aduceţi aminte că-n mitologia românească nu există nici picior de elf şi să petreceţi un Revelion 2015 pe cinste.

Căutaţi, de sâmbătă până luni, în tabelele de pe blogul lui Eddie, oameni care fac casă bună cu  veselul spirit al jocului şi care vor mai fi încropit texte cu cele 12 cuvinte îngroşate de mai sus şi vor mai fi scris despre o petrecere de la cumpăna anilor, numită Revelion 2015. (Și sper că va înscrie cineva și acest articol al meu în acele tabele.)

Naţiune

„O naţie care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt bastonul pe care se putea răzima.”

Gheorghe Asachi


Despre naţiune au mai scris azi şi vor mai scrie mâine şi alţii; îi găsiţi în tabelul lui Eddie.

%d blogeri au apreciat asta: