Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu.
Dar, pentru mine, ceea ce „degenerează în muncă”* n-are niciun haz , aşa că, în materie de versuri, am rămas la stilul „trântit cum s-a nimerit”. Iată exemplul de azi:
Trecutul e plin de catastrofe uitate,
Ne lasă azi reci morţile dintr-un alt timp,
Doar pe-ale zilei le numărăm, pe-nnoptate,
Şi pentru trecut oferim prezentul, la schimb.
Catrenul se numeşte Troc. Iată şi muza inspiratoare:
*Expresie preluată dintr-un banc vechi, din care nu-mi mai amintesc nimic altceva. 😆
Idei Înghesuite 
Tinereţe fără bătrîneţe,
morţii altora ce pentru noi n-au feţe,
basoreliefuri din trecut
ei au ce noi n-avem şi n-am avut:
de dincolo de viaţă şi prin moarte –
libertate! libertate! libertate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-au avut toţi, tot timpul – dar rahat generalizat, (carevasăzică globalizat) ca acum, nu cred c-a mai fost.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur n-a mai fost aşa ceva. Trăim vremuri istorice. Chinezii ar zice ‘interesante’ – dacă e să credem blestemul.
Şi apropo de chinezi: dacă n-ai văzut desenul animat chinezo-american ‘Hedgehogs’ (AKA ‘Bobby the hedgehog’) poate ar fi bine să-l cauţi şi să-l vezi – s-ar putea să înţelegi mai bine realitatea după aceea, dacă eşti atentă la detaliile de fundal. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu l-am văzut. O să-l caut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper să-l găseşti. E cam dificil chiar şi pe torente, fiindcă „băieţii” ştiu că poate fi una dintre dovezi. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană