Rebloghez pentru citate favorite (5).
„În The Fourth Dimension (A patra dimensiune), o carte de o stranie complexitate pentru cititorul neavizat, cuburile sunt pur şi simplu strămoşii cubului lui Rubik, folosit pentru efectuarea unui număr de operaţii care arată cum poate fi rotit un obiect tridimensional prin spaţiul cvadridimensional. Evident, singura modalitate de a răsuci un obiect în aşa fel încât partea sa dreaptă să devină partea sa stângă şi invers, este aceea de a-l trece printr-o dimensiune superioară a spaţiului. În consecinţă, pentru a demonstra că un cub a fost trecut prin a patra dimensiune, este suficient să-l transformi în imaginea sa în oglindă.”
Ioan Petru Culianu – Călătorii în lumea de dincolo
Idei Înghesuite 
Nu am citit cartea dar am vazut un film cu Val Kilmer care se numeste „The fourth dimension” … vorbim de acelasi lucru? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Habar n-am. N-am văzut filmul, iar citatul mi-a fost pus sub nas, cu multă vreme în urmă, de bărbatu-meu, ca idee pentru poveşti SF. (Povestea inspirată de citat aşteaptă de mulţi ani să fie terminată, în două variante, ale căror începuturi se găsesc aici şi aici.)
Însă bănuiesc că nu e vorba de acelaşi lucru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici m-ai pierdut cu totul!!! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut ideea evidenţiată cu litere cursive. E ceva similar cu, să zicem, o formă asimetrică desenată pe hârtie, decupată şi pusă pe masă. Ca s-o transformi în imaginea ei în oglindă, trebuie s-o scoţi din spaţiul său bidimensional, care este tăblia mesei, adică s-o ridici şi s-o roteşti cu 180 de grade în spaţiul tridimensional care e camera. După care, repusă pe masă, e imaginea în oglindă a ceea ce a fost înainte.
Asta ar trebui să ni se întâmple şi nouă ca să fim transformaţi în ceea ce vedeam în oglindă. Adică ar fi nevoie de un spaţiu cu patru dimensiuni, ca să putem fi întorşi, cumva, pe dos, profitându-se de dimensiunea în plus. 🙂
Nu ştiu dacă am explicat clar, dar sper că te regăsesc lunea viitoare! 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Fii sigură că mă regăsești, nu mă voi pierde în spațiul ăla! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Si, ce geometrie ai ales ca exercitiu? O sa mai citesc de 10 ori sa vad cum fac! 🙂
Nu-i corect sa ma bulversezi asa! 😀
Apropo, nu se spune ca a patra dimensiune se considera a fi timpul?
O saptamana plina de realizari, draga Vero, in cate dimensiuni vrei tu! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Timpul e dimensiunea n+1 a unui spaţiu n dimensional. Noi avem 3 dimensiuni ale spaţiului, plus timpul. Ca să fim transformaţi în imaginea noastră din oglindă, trebuie să fim duşi într-un spaţiu cu 4 dimensiuni, plus timpul. Şi aşa mai departe. 🙂
O săptămână plină de realizări îţi doresc şi eu, dragă Suzana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru puţin. 🙂
ApreciazăApreciază
Prima data cand am vazut citatul ales de tine am dat vina pe oboseala. Acum dau vina pe portia de cafea, care a fost neindestulatoare. Cum as putea sa recunosc ca mintea mea nu prea vede in spatiu? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate te ajută explicaţia pe care i-am dat-o Zinei. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună Vero, am citit ce i-ai scris Zinei! Cubul lui Rubik e una din jucăriile noastre preferate, dar soțul meu e singurul care-l face și fără să se uite la el, așa că suntem fani. Cred că dacă v-ați întâlni, tu și Xaba, ați avea ce să povestiți. Și mie îmi place subiectul, dar mă întorc repejor la crinoline și ilustrații, recunosc! 🙂
Spatiul cvadridimensional sau hiperspatiul are proprietati diferite de cele ale spatiului tridimensional, iar relatia sa cu spatiul tridimensional este cu totul ciudata. Pentru a întelege aceasta, trebuie sa apelam la comparatia cu Flatland (Platlanda). Platlanda a fost inventia unui alt cvadridimensionalist, reverendul Edwin Abbott (1838-l926), un shakespearolog. 😉
In consecinta, pentru a demonstra ca un cub a fost trecut prin a patra dimensiune, este suficient sa-l transformi în imaginea sa din oglinda. Hinton a facut aceasta, construind un cub mare din saizeci si patru de cuburi mai mici, ale caror fete le cunostea dupa culoare si nume ; el a imaginat apoi un model complex de rotire a cubului mare prin a patra dimensiune, prin rotirea tuturor cuburilor mici. (Transformînd cubul lui Rubick în imaginea sa în oglinda se obtine succesiunea operatiilor care conduc la aceasta, dar fara sa fie implicata vreo perceptie vizuala cvadridimensional întrucît nu se pot vedea cuburile mai mici din interior.)
(Ioan Petru Culianu / Calatorii in lumea de dincolo)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu mai am cubul lui Rubik – cred că i l-am dat unei nepoate, nici nu mai ştiu exact – şi nu m-am mai jucat cu el de cel puţin 20 de ani. Habar n-am dacă mai ştiu să-l fac. 🙂
Dar când a apărut la noi mi-a plăcut foarte mult, a fost multă vreme una dintre distracţiile mele preferate. 🙂
ApreciazăApreciază
Noi am avut mai multe. Ghici ce-a cerut Xaba (o inteligență superioară, o spun în treacăt) de ziua lui?! Un cub nou! Și a primit unul nu tocmai ieftin, dar frumooos! 😉 🙂 Hommo ludens sau omul care se joacă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toată admiraţia mea pentru Xaba!
Orice hommo ludens e pe placul meu! 🙂
Eu nu-mi mai iau cub – deocamdată 😀 – fiindcă şi-aşa sunt tentată să mă joc prea mult, cu te miri ce, lăsându-mi treburile pe mai târziu. 🙂
ApreciazăApreciază