„…Cînd eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau, dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale… Da. Îţi vine să dormi cînd eşti trist. Şi să uiţi… Dar cînd te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou!…”
Ionel Teodoreanu – La Medeleni (vol. I)
CĂRŢULIILE MELE CU POVESTIRI SF& F
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
POVESTIRILE MELE ONLINE
volum de proză scurtă SF pe Internet
povestiri pe SFera Online
dosar de autor pe RomaniaSF Online
TRADUCERILE MELE:
toate traducerile mele
ŞI-AU DAT CU PĂREREA:
DACĂ IUBEŞTI ANIMALELE:
sau / şi
Idei Înghesuite 
Să nu mă-ntrebaţi de ce sunt tristă. Nu sunt! Dar am regăsit unul dintre citatele pe care le notasem în adolescenţă, pe un caiet pe care l-am aruncat…
ApreciazăApreciază
teodoreanu şi medelenii a adolescenţă miros. dar tot mi-ar place să-ţi pui cuvintele pe genunchii mei şi din ele să se nască poveşti! 😀
ApreciazăApreciază
Da, aşa e, ăsta e parfumul lor! 🙂
Iar metaforele tale îmi aduc mereu aminte de ale lui Teodoreanu, sună la fel de frumos şi de firesc!
Aşa că ar trebui să-mi pun mereu cuvintele pe genunchii tăi, ca să mi le aşezi în metafore… 🙂
ApreciazăApreciază
[…] ploaie, în straturi, ascultând intrarea nopţii, pământul ia, din albastrul de cer, […]
ApreciazăApreciază
M-a derutat finalul, dar mi-am amintit de Smile! al americanului, şi m-am înseninat. Dar se poate şi altfel. Să mângâi pisica pe spate, şi orice negură sufletească, dispare!
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Da, dacă ai pisică… 🙂
ApreciazăApreciază
Într-adevăr, dar eu iau o mână de grăunţe, merg în spatele blocului şi le hrănesc pe cele maidaneze,iar în timp ce se înfruptă, le mângâi pe spate. În replică, mă alină cu torsul lor molcom.
Încearcă şi tu!
Merge, cum tot americanul, afirmă! 🙂
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
A, vorbeam la modul general, nu spuneam de mine! 🙂
Eu chiar am pisică! 😀
ApreciazăApreciază
Am presupus că ai. Pisica e la modă. Încercam o cale neinvazivă, de ajutorare a pisicilor oropsite de soartă. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e rea ideea, dar multe sunt sperioase, nu prea stau să le mângâi pe spate… Eu unora le las boabele şi plec, le privesc de departe cum vin pe urmă să mănânce.
ApreciazăApreciază
Interesant! Unele din maidanezele mele, nu încep să mănânce, până nu le mângâi pe ceafă. Şi mă împung uşor, cu urechea, pe picior.. E drept, ne cunoaştem bine, iar pe stradă, mă însoţesc, de parcă aş fi Genoveva de Brabant.
ApreciazăApreciază
Eu nu mai am mâţe cunoscute, la blocul nostru nu mai sunt. Dar de obicei am o punguţă cu o mână de boabe la mine, pentru cazul că-mi ies în cale prin alte părţi pisici de pripas.
ApreciazăApreciază
Esti un suflet nobil, si te admir, pe lahga traduceri!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Not at all! din bruma englezei mele.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Cand esti trist, iti vine sa dormi. Cunosc sentimentul acesta. L-am incercat de prea multe ori. Cand sunt trista, iau in brate pisica si ma asez cu ea, intr-un colt de fotoliu. Inchid ochii si ea imi toarce o poveste, asteptand rabdatoare sa treaca timpul tristetii.
Caietele vechi sunt adevarate comori, ascunse sub praf si uitare si cand le deschizi, radiaza din ele lumina vie, a unor amintiri, ratacite in trecut.
ApreciazăApreciază
Eu mi-am aruncat caietul cu citate din cărţi – într-un moment ţicneală de la sfârşitul adolescenţei, când am decis că viaţa trebuie trăită, nu citită! 😛 😀
Şi mie îmi vine să dorm când sunt tristă. Mai rău e când sunt furioasă – atunci mănânc! 😆
ApreciazăApreciază
Vero, fac si eu la fel. Cred ca avem noi ceva… comun. :D.
ApreciazăApreciază
😆 Interesant!
Da, s-ar părea că avem ceva… comun! 😀
ApreciazăApreciază
Daca ti-ai pierdut speranta si simti ca nu mai ai niciun rost, daca o boala sau o suparare te apasa si nu stii ce sa mai faci, nu dispera, prieten drag! Exista o speranta! E Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cauta-L pe El… http://www.caleamantuirii.blogspot.ro
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, ştiu asta.
Dar, slavă Domnului, sunt bine. Aici am notat pur şi simplu un citat care mi-a plăcut în tinereţe, după cum aţi fi putut afla dacă mi-aţi fi citit primul comentariu. Şi, din partea unui bun creştin care vrea să ajute, m-aş fi aşteptat să citească, în cazul ăsta, şi comentariile.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Idei Înghesuite și a comentat:
Rebloghez pentru „citate preferate” (3).
ApreciazăApreciază