Supravieţuire
Le-am supravieţuit visurilor mele. A fost mai simplu să le las să moară – treptat, zbătându-se şi înjurându-mă, deşi ştiam să le resuscitez.
Incertitudine
– Ţi-a mai spus cineva că eşti cea mai frumoasă fată din lume?
– Nu ştiu; sunt surdă, iar tu eşti singurul telepat care mi-a ieşit în cale…
Postat iniţial în Microtexte.
Blocaj
– Cum adică nu-mi puteţi da restu’?! Ia uite, aveţi o grămadă de mărunţiş!
– Mda, am, dar cum să socotesc, dacă mi s-a blocat computeru’?!!!
Citiţi aici o variantă mai lungă.
Vorbăreţul
În toată viaţa lui, n-a reuşit să înveţe decât o sută zece cuvinte. Dar toată lumea recunoaşte că a fost cel mai vorbăreţ motan din cartier!
Postat iniţial în Microtexte.
Taina grădinilor…
Chiar de purtăm flori în suflet, nu ne este dat a şti de ce se înrudesc ele cu visele, căci vrut-a Domnul să fie aceasta taina grădinilor…
(Microtextul e dedicat poveştii parfumate a Mirelei, cu scuze fiindcă timpul nu-mi permite să fac vizite pe blogurile celorlalţi participanţi la joc.)
Colecţie
Cartea închisă, poartă ferecată, zace in bibliotecă – o colecţie de lumi mai mult sau mai puţin tentante, mai mult sau mai puţin prăfuite…
-pentru life in pictures
Prea multă linişte
– E prea multă linişte…, s-a plâns – prost inspirat – Adam.
Atunci, zâmbind în colţul buzelor, preamilostivul Dumnezeu i-a dăruit-o pe Eva!
Aceeaşi temă a fost abordată de psi şi de toţi cei înscrişi în tabelul ei: Griska, aA, CarmenPricop, almanahe, virusverbalis, anacondele, scorpio, genovevadans, vantdetoamna
Nimic
– De ce vor unii să rămână ceva în urma lor? l-a întrebat celălalt.
– Habar n-am, i-a răspuns el, apăsând pe butonul roşu.
Şi n-a rămas nimic.
Postat iniţial în Microtexte
Omul banului
Banul e ochiul dracului. Iar omul îl venerează şi nu-l lasă să dispară de teamă că, altminteri, lumea ar ajunge pe mâinile unor demoni orbi.
Linia vieţii
Ţiganca i-a pipăit palma cu un deget zbârcit, urmărindu-i linia vieţii. El şi-a simţit umerii gârbovindu-se şi a văzut chipul ei întinerind.
Postat iniţial în Microtexte
Aripile
Când mi-a spus ca mă iubeşte, mi-au crescut aripi de heruvim. Când mi-a spus că nu e Zeus, ci Hades, am văzut că aripile mele erau de demon.
Postat iniţial în Microtexte
Recviem
Flori de măr, şi flori de mac,
Şi flori albe, de liliac –
Toate-s, putrede,-n abis…
Peste ele, greu, a nins…
Astăzi mi-a murit… un vis…
Ochi albaştri
Era frumoasă ca visul unei nopţi senine de vară. Pleoapele pe veşnicie lăsate asupra ochilor ei albaştri sunt coşmarul nopţilor mele de iarnă.
Explicaţii aici.
Idei Înghesuite 
ŞI-AU DAT CU PĂREREA: