Oameni buni, o spun cu mirare, am o senzaţie stranie, ca în vise, e ca şi cum s-ar fi frânt ceva, undeva, într-o lume de dincolo de timp, şi totuşi din mine, din suflet. Poate mi s-a frânt un surâs, izbit de vânt, sau plesnit de priviri, sau încâlcit pe sub paşi, şi poate mi-ar fi drag să-i pun atele, dar lemnul e creangă frântă, şi oare merit eu să sufere un copac pentru mine?
scris pentru jocul cuvintelor nr. 151
În ce lume de dincolo de timp ți-ai făcut provizii de surâs? E loc de poveste SF aici. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E loc, mai ales aşa cum a conturat-o comentariul tău. 🙂 Nu mai e nevoie decât de timp. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spor la tradus, ca să fie timp de poveste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană