Oare?

Oameni buni, o spun cu mirare, senzaţia e stranie, ca în vise, e ca şi cum s-ar fi frânt ceva, undeva, într-o lume de dincolo de timp, şi totuşi din mine, din suflet. Poate mi s-a frânt un surâs, izbit de vânt, sau plesnit de priviri, strivit sub paşi, şi poate mi-ar fi drag să-i pun atele, dar lemnul e creangă frântă, şi oare merit eu să sufere un copac pentru mine?


scris pentru jocul cuvintelor nr. 151

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. În ce lume de dincolo de timp ți-ai făcut provizii de surâs? E loc de poveste SF aici. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. E loc, mai ales aşa cum a conturat-o comentariul tău. 🙂 Nu mai e nevoie decât de timp. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Spor la tradus, ca să fie timp de poveste!

        Apreciat de 1 persoană

        1. Mulţumesc! 🙂

          Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: