Aiurea-n… cartier

(pentru jocul cuvintelor, găzduit săptămâna asta de Vienela)

E o nălucă imprimată pe catifea, la o răscruce din viaţa mea. Mi-e lene să spun că e altceva. Să zicem că a rămas după decapitarea unui vis compromis de un hohot de râs nervos, copios, zburătăcit, efemer, prin cartier, ca să îşi piardă dungile de dor. Deşi într-un laborator s-ar fi cuvenit (sau ar fi fost nimerit) să le păstrez – ca sursă de… În niciun caz de vanilie!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Mi-e cam lene sa comentez, chiar daca m-am distrat copios, asa ca voi trece direct sa spun in aroma doar de cafea fara vanilie (ca nu stiu de care e!) un weekend senin si spornic! Cu drag! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu drag îţi mulţumesc, Suzana! Asemenea!

      Apreciază

  2. Rareori am incercat sa imi inghesui ideile intr-un singur paragraf. Nici macar nu sunt sigura ca mi-ar iesi, insa voi incerca data viitoare.
    Nu stiu ce ai vrut sa spui aici, dar suna tare bine, mai ales prima propozitie. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Autorul nu-şi mai aduce [prea bine] aminte, dar crede că a vrut să vorbească despre ceea ce rămâne după renunţarea la un vis ridicol. (Autorul are visuri ridicole, dar, cel puţin deocamdată, e în stare să le trateze ca atare. 😀 )

      Aştept cu interes paragraful tău cu idei înghesuite. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: