Cândva, condensam, muşuroi, elitre de vis lapidar, mai mult sau mai puţin anodin, mai mult sau mai puţin străin, mai mult sau mai puţin orb la realitate. La realitatea din care coborai uneori, ropot de mângâieri şi de cuvinte, ca să-mi dai de înţeles că viaţa e un dar care trebuie atins, nu păstrat la rece, într-un colţ de năframă bine netezit înainte de a i-l înnoda în jur.
Eu am scris la repezeală. Alţii au pus mai mult timp şi mai mult suflet în ceea ce au înscris în tabelul lui Eddie.
Idei Înghesuite 
O fi scris la repezeală, dar reuşeşte să transmită ceva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur 🙂
ApreciazăApreciază
Maestră în condensări, nicidecum lapidare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie sa ma mut intr-o tara mai calduroasa, caci mi-e din ce in ce mai greu sa ating viata cand tremur din toate incheieturile. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La noi nu e frig, e numai bine.
Mută-te aici, să am cu cine-mi bea cafeaua. 😀
ApreciazăApreciază