Umbre de castani alunecând peste lacuri… peste bălţi de lumină scursă de pe cerul strălucitor-albăstrui, eviscerat de nori. Vânt gonit de un ultimatum dogoritor, stârnind efervescenţa frunzelor unui corcoduş stingher în aridul luminiş de asfalt al unei curţi înguste şi mutând pete de umbră, ca tot atâtea ochiuri de năvod aşternut peste o pisică tolănită, cu labe răsfirate, torcând narcotic în aşteptarea mângâierii răcoroase a toamnei.
(E totuşi mai bine decât în alţi ani, când am numit torid debutul lunii iulie…)
Idei Înghesuite 
Se simte aici formația SF a autoarei – așadar, e vorba despre castani-enți (v. Tolkien), dacă umbrele lor alunecă peste lacuri.
Apoi, cer eviscerat de nori – curat război intergalactic! Te macină conflictele la scară interplanetară – știi că mi s-a făcut poftă să citesc niscai literatură SF?
Și, totuși, happy-end cu o pisică torcătoare – felinele astea sunt soluții psihologice, parol, am și eu una, n-aș da-o pe niciun câine!
În rest, absolut de acord: e mai bine decât în alți ani!…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, ce să zic… Presupun că în liceu erai as la analize literare! 🙂
În rest – nici eu n-aş da pisica pe niciun câine!
ApreciazăApreciază
Nu făceam eforturi remarcabile, dar eram în plutonul fruntaș la analize, nu am de ce să neg. De fapt, eram cel mai bun, pentru că eram într-o clasă de ”real”, iar eu eram printre puținii cu înclinații către ”uman”. Glorie efemeră, nostalgii inutile 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că nu m-am înşelat 🙂
Cât desprre glorie, cred că e întotdeauna efemeră; şi că nostalgiile sunt întotdeauna inutile (cu excepţia cazului când reuşeşti să scoţi din ele o poveste, o carte…)
ApreciazăApreciază
„frunze mutand pete de umbra ca tot atatea ochiuri de navod…” Ce viu este tabloul verii tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru că vara e vie… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citisem aseara, pe unul dintre blogurile tale, un comentariu lasat de Kadia. Citeam si dadeam din cap a aprobare, caci mare dreptate avea. Spunea Kadia acolo ca reusesti, intr-un mod cu totul uimitor, sa inghesui o multime de idei deosebite in spatii foarte restranse. La fel s-a intamplat si de aceasta data. Idei multe in doar cateva cuvinte, basca puse intr-o forma poetica surprinzatoare.
ApreciazăApreciază
„Forma poetică surprinzătoare” îmi iese aproape numai când scriu pentru duzina de cuvinte (de-asta îmi şi place jocul), fiindcă lenea şi lipsa de timp îmi impun scrierea unor texte scurte şi, de cele mai multe ori, cele 12 cuvinte nu pot fi îmbinate într-un text scurt decât într-o formă metaforică… 😀
ApreciazăApreciază