Duzina de cuvinte: Recurs

„Niciun mesaj!”

Revelaţia are gust salin, poate fiindcă mi-am înghiţit o lacrimă… sau au fost mai multe, lacrimi înghiţite cu noduri, abţibilduri ale durerii desprinse dintr-o sentinţă ce s-a creionat undeva, într-un cer nedrept, către care nu ştiu calea, mă pierd pe asimptote, într-un desiş de scări infinite, pe discul luptei dintre umbră şi lumină de la poale de lampadar cutremurat de deznădejdea mâinilor mele…

Bat câmpii… Bat câmpii, nu-i aşa? Îi cu bat cu pasul, nu cu pumnii, deşi îmi zvâcnesc braţele ca două crengi biciuite de vânt…  Bat drumul dintre noi, pe care tu l-ai uitat… Fiindcă nu vreau s-accept verdictul sorţii… Fac recurs!

Anunțuri

Un răspuns

%d blogeri au apreciat asta: