Sâmbure de poveste (inspirat de cuvinte impuse)

Cândva, de mult, odată ca niciodată, te-am aşteptat numărând clipele: din zori până-n amurg, din amurg până-n zori. Le-am numărat întrebându-mă cât de departe eşti, când o să te-ntorci, dacă o să te-ntorci, dacă mai eşti om sau ai devenit umbră, dacă ai ajuns dincolo de mare sau în fundul ei…
Pe urmă – într-un târziu – mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am ascultat intuiţia, care mi-a spus că totul era zadarnic, că tot ce puteam face era să-nvăţ lecţia: nu ne alegem singuri destinul, dar trebuie să ni-l asumăm, să acceptăm locul pe care ni l-a dat sub soare. Comandantul flotei nu se-nsoară cu fiica pescarului, oricât de frumoasă şi de deşteaptă ar fi, şi oricât de fierbinţi le-ar fi fost nopţile. Ei nu-i rămâne decât amintirea – şi trebuie să se considere norocoasă dacă are şansa s-ajungă în faţa altarului alături de negustorul de peşte.

_________________________
Pentru duzina de cuvinte. Căutaţi aceeaşi 12 cuvinte, aici albăstrite, la psi – şi urmăriţi link-urile din tabelul ei.

Anunțuri

18 răspunsuri

  1. „Nu ne alegem singuri destinul, trebuie să ni-l asumăm” exaact! și, dacă se poate, să îl ajustăm pe ici pe colo 😀

    Apreciază

    1. Da, aşa e, toată lumea se străduieşte să şi-l „ajusteze” – cât mai mult cu putinţă! 😀

      Apreciază

  2. Cât am fost tânără am sperat și Domnul mi-a dat exact ce i-am cerut.

    Apreciază

    1. „Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă” (Matei 17:20)
      Înseamnă că ai avut – ai – acel grăunte de credinţă.

      Apreciază

  3. Și cât i-am cerut.

    Apreciază

  4. Uneori comandantul flotei chiar se însoară cu fiica pescarului. Și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Poate am citit asta doar într-o poveste sau poate am văzut în realitate un astfel de exemplu. Oricum ar fi, prefer în locul asumării propriului loc de sub soare, speranța.

    Apreciază

    1. Speranţa e frumoasă şi necesară.
      Şi poate că ai văzut chiar în realitate un astfel de exemplu (în poveşti l-ai citit cu siguranţă). Dar cu o floare nu se face primăvară. Iar poveştile noastre, în care cei buni şi drepţi trăiesc, în cele din urmă, „fericiți până la adânci bătrâneți” le dau copiilor iluzii deşarte – şi prima dezamăgire pe care le-o trimite viaţa e cu atât mai amară.

      Apreciază

  5. […] mai participat la duzină: Scorpio, Ioana Soglu, sonia, psi, Vero, Some Words, Dictatura Justitiei, Dictatura Justitiei bis, vavaly, […]

    Apreciază

  6. povestea poate fi lunga si cu final fericit 🙂 in telenovele se intampla si astfel de intamplari frumoase. avem nevoie de povesti cu speranta ca se poate. sigur si in povestea ta pornind de la acest sambure s- ar putea 🙂

    Apreciază

    1. Nu-mi plac telenovelele – bat prea mult apa în piuă şi mă plictisesc.
      În poveşti se poate orice, dar nu-mi plac nici happy end-urile trase de păr. De ce să ne minţim/amăgim singuri?
      Prefer poveştile realiste, chiar dacă finalul e trist.

      Apreciază

  7. Hmm…viața nu ne oferă mereu ce ne dorim poate doar, ceea ce merităm. Dar dacă fiul pesacarului e un om mai bun la suflet decât comandantul flotei și te va face fericită? Poate că viața ți-l oferă pe cel mai bun, nu pe cel care se crede cel mai bun. Alegerile și destinul sunt dincolo de noi și e foarte bine sa fie așa.
    ”I-am cerut lui Dumnezeu totul, ca sa ma pot bucura de viata
    Și el mi-a dat viata ca sa ma pot bucura de tot…” a spus-o un minunat poet oriental acum cateva sute de ani, Mevlana Rumi.

    Apreciază

    1. Ai dreptate. Dar când eşti tănăr suferi fiindcă nu-l poţi avea pe cel dorit – deşi mai târziu e foarte posibil să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că nu ţi l-a dat 🙂

      Apreciază

  8. Acuma, destinu’ ăsta al personajelor impuse de cuvinte se referă numai la poveşti de iubire…dar el are şi căi nebănuite, nu? Cele despre care se spune că mâna proprie îl face.

    Apreciază

    1. Da, există şi căi nebănuite, excepţii de tot soiul… Dar cred că pot intra în categoria „cu o floare nu se face primăvară” 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: