Când o citesc pe psi, mi se face o poftă nebună să scriu versuri. Dar pe moment n-am timp decât de un catren, aşternut în grabă pe ecran:
Lumina lumii nu se stinge!
Se naşte, izvodind din sânge,
Din cruce, cuie… şi din patimi,
Ca licăr pur, de sacre lacrimi.
Anunțuri
Simt şi eu acelaşi lucru, numai că n-am această chemare, mie nu-mi ies…
ApreciazăApreciază
Nimănui nu-i iese totul 🙂 Avem, cu toţii, limitele noastre… 😦
ApreciazăApreciază
Putin dar bun. sau scurt dar cuprinzator. cuprinzator de simboluri esentiale si primordiale. frumos. si simplu dar atat de complex.
ApreciazăApreciază
😳 Mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut.
ApreciazăApreciază
[…] Molipsire […]
ApreciazăApreciază
[…] Dar, fiindcă zgârcioaba din mine nu se simte bine până când nu valorifică, într-un fel sau altul, totul, anul ăsta am scanat-o şi m-am gândit că, în Vinerea Patimilor, poate fi asociată cu un catren pe care l-am încropit anul trecut: […]
ApreciazăApreciază