Idolul idolilor…

„Zisu-s-a că omul la zece ani e un animal, la douăzeci un smintit, la treizeci un înfrânt, la patruzeci un înşelător şi la cincizeci un ucigaş. Poate că ajunge ucigaş pentru că n-a încetat niciodată să fie animal. Nimic nu e aievea în noi, decât foamea, nici sfânt, decât propriile pofte. Templu după templu s-au surpat înaintea ochilor noştri; un singur altar se păstrează fără moarte, cel pe care ardem tămâie idolului idolilor – nouă înşine. Dumnezeul nostru e mare şi banul e profetul său! Pustiim întreaga fire ca să-i aducem lui jertfe. Ne semeţim că am cucerit materia şi uităm că, dimpotrivă, materia ne-a robit pe noi. Ce cruzimi n-a trebuit să săvârşim în numele culturii şi al civilizaţiei!”

Okakura Kakuzo – Arta ceaiului
(Traducere de Emanoil Bucuţa; editura Meridiane 1983)

Anunțuri

Un răspuns

  1. A republicat asta pe Idei Înghesuite și a comentat:

    Rebloghez pentru citate favorite (10).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: